„De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar iubire nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare sau chimval răsunător”

 

Iubirea — medicamentul lumii și calea de izbăvire

Dragii mei prieteni,

Un mare pustnic al Ortodoxiei ne lasă o avertizare care sună astăzi mai actual ca niciodată:

„Știi când va veni sfârșitul lumii? Când nu va mai fi cărare de la un om la altul. Când nu va mai fi cărare între tată și mamă, între părinți și copii, între copii și Biserică. Când va pieri iubirea și ne vom da numai pe afaceri, numai pe câștiguri, numai pe minciuni și alergări prin alte țări, doar-doar ne-om îmbogăți. Nu păgânii, ci noi, creștinii, grăbim sfârșitul lumii, pentru că nu ne mai iubim. Salvarea lumii, medicamentul lumii este iubirea. Iertați-vă, iubiți-vă, mai vizitați-vă, încurajați-vă, ajutați-vă.”

Aceste cuvinte nu sunt o simplă reflecție morală, ci o profeție duhovnicească. Ele dezvăluie boala adâncă a lumii contemporane: răcirea inimii, pierderea legăturilor vii dintre oameni, transformarea persoanei în obiect și a relațiilor în tranzacții. Lumea nu moare din lipsă de progres, ci din lipsă de iubire.

---

Iubirea – temelia vieții creștine

În învățătura ortodoxă, iubirea nu este un sentiment trecător, ci energia vie a lui Dumnezeu lucrătoare în om. Sfântul Apostol Ioan afirmă limpede:

„Dumnezeu este iubire, și cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în el”
(1 Ioan 4, 16)

Așadar, unde lipsește iubirea, lipsește Dumnezeu. Nu în mod simbolic, ci real. Rugăciunea fără iubire devine zgomot, postul fără iubire devine mândrie, credința fără iubire devine ideologie.

Sfântul Apostol Pavel spune cu o claritate care taie orice autoamăgire:

„De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar iubire nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare sau chimval răsunător”
(1 Corinteni 13, 1)

---

Mărturia Sfinților Părinți ruși despre iubire

Sfântul Ignatie (Briancianinov)

„Iubirea este fundamentul vieții creștine. Fără iubire, toate faptele noastre sunt goale, chiar dacă par virtuoase. Iubirea ne unește cu Dumnezeu și cu frații noștri.”
(Experiențe ascetice)

El avertizează că o viață „corectă” din exterior, dar lipsită de iubire, este o amăgire periculoasă.

Sfântul Serafim de Sarov

„Dobândește pacea inimii și mii de suflete se vor mântui în jurul tău. Dar pacea nu vine fără iubire.”

Pentru Sfântul Serafim, iubirea este starea naturală a omului luminat de har.

Sfântul Ioan de Kronstadt

„Iubirea nu este doar un sentiment, ci o lucrare neîncetată. Fără iubire, nici rugăciunea nu are putere, nici credința nu rodește.”
(Viața mea în Hristos)

Sfântul Teofan Zăvorâtul

„Pierderea iubirii este semnul cel mai limpede al apropierii sfârșitului. Când inimile se răcesc și viața devine formală, harul se retrage.”

Sfântul Siluan Athonitul

„Cine nu plânge pentru suferința aproapelui nu L-a cunoscut încă pe Hristos. Iubirea este durere pentru lume.”

Sfântul Ambrozie de la Optina

„Unde nu este iubire, nici minunile nu folosesc. Iubirea este cea mai mare lucrare a Duhului Sfânt.”

---

Lipsa iubirii în vremurile de pe urmă

Sfânta Scriptură vorbește fără echivoc despre răcirea iubirii ca semn al vremurilor din urmă:

„Și din pricina înmulțirii fărădelegii, iubirea multora se va răci”
(Matei 24, 12)

Această răcire nu se manifestă doar prin violență, ci mai ales prin indiferență, prin lipsa milei, prin incapacitatea de a mai vedea omul din fața noastră.

Sfântul Apostol Pavel descrie dramatic omul vremurilor de pe urmă:

„Oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de argint, trufași, hulitori, neascultători de părinți, fără dragoste firească, nemilostivi”
(2 Timotei 3, 2–3)

Lipsa milei este una dintre cele mai grave boli duhovnicești. Unde nu mai există compasiune, inima se pietrifică, iar omul încetează să mai fie om.

---

Mărturii patristice despre lipsa iubirii

Sfântul Ioan Gură de Aur

„Motivul tuturor relelor este lipsa iubirii. Unde este iubire, diavolul nu are loc.”

Părintele Dionisie Ignat de la Colciu

„Dacă nu ai iubire, toate sunt nefolositoare, chiar și nevoința.”

Părintele Teofil Părăian

„Iubirea nu vine după ce ne rezolvăm patimile, ci vine tocmai lucrând cu ele.”

---

Iubirea lucrătoare, nu declarativă

Sfântul Ioan Evanghelistul ne mustră direct:

„Copilașii mei, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul”
(1 Ioan 3, 18)

A iubi înseamnă:

• a ierta când e greu,

• a tăcea când ai dreptate,

• a ajuta fără să fii lăudat,

• a plânge cu cel ce plânge.

---

Concluzie: Singura salvare

Lumea nu va fi salvată de tehnologie, nici de economie, nici de ideologii. Va fi salvată sau pierdută după măsura iubirii.

„Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei: dacă veți avea iubire unii față de alții”
(Ioan 13, 35)

Iubirea este medicamentul lumii, iar lipsa ei este începutul morții. Să ne întoarcem la inimă, la milă, la compasiune, la Hristos.

Pentru că, așa cum spune Sfântul Siluan:

„Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui. Dar nu uita: fără iubire, iadul începe aici.”

scris de Livia Radu Mr ( cea care a vazut Raiul si Iadul)