Minunea Sfintei Lumini - Invierea Domnului Iisus Hristos - Ierusalim

Ziua Învierii, popoare, să ne luminăm!
Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte cu inimă curată să Te slăvim.
Slavă Sfintei şi Celei de o fiinţă şi de viaţă f ăcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor .Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.

Ca un mielusel de un an, Cununa cea binecuvantata de noi, Hristos, de voie pentru toti S-a jertfit, Pastile cele curatitoare; si iarasi din mormant a stralucit noua, frumos, Soarele dreptatii. Hristos a inviat din morti. 

Dumnezeiescul parinte David inaintea chivotului umbrei a saltat jucand; iar noi, poporul cel sfant al lui Dumnezeu, plinirea inchipuirilor vazand, sa ne veselim dumnezeieste, ca a inviat Hristos, ca Cel atotputernic.

Mantuitorul meu, Jertfa cea vie si nejertfita, ca un Dumnezeu, pe Tine insuti de voie aducandu-Te Tatalui, ai sculat pe Adam cu tot neamul, inviind din mormant.
Pogoratu-Te-ai in cele mai de jos ale pamantului si ai sfaramat incuietorile cele vesnice, care tineau pe cei legati, Hristoase; iar a treia zi, ca si Iona din chit, ai inviat din
mormant». 

Pe Soarele cel mai inainte de soare, Care a apus oarecand in mormant, intampinatu-L-au catre dimineata, cautandu-L ca pe o zi, mironositele femei si, una catre alta, graiau: O, prietenelor, veniti sa ungem cu miresme Trupul cel de viata purtator si ingropat, Trupul care a inviat pe Adam cel cazut, Care zace in mormant. Sa mergem, sa ne sarguim ca si magii si sa ne inchinam, si sa aducem miruri in loc de daruri, Celui ce nu in scutece, ci in giulgiu a fost infasurat, si sa plangem, si sa strigam: O, Stapane, scoala-Te, Cela ce dai celor cazuti ridicare !

   Numim sărbătoarea de azi Paşti, după cuvântul care în vechiul grai evreiesc însemnează trecere; fiindcă aceasta este ziua în care Dumnezeu a adus, la început, lumea dintru nefiinţă întru fiinţă. 

Smulgând tot neamul omenesc din adâncul iadului, l-a suit la cer şi l-a adus iarăşi la vechea vrednicie a nemuririi. 

Dar pogorându-Se la iad, Domnul nu a înviat pe toţi câţi erau acolo, ci numai pe cei care au voit să creadă în El; şi sufletele sfinţilor din veac, ţinute cu sila de iad, le-a slobozit şi a dăruit tuturor putinţa să se urce la ceruri. Drept aceasta, bucurându-ne peste fire, prăznuim cu strălucire Învierea, închipuind bucuria, cu care s-a îmbogăţit firea noastră prin îndurarea milostivirilor lui Dumnezeu. 

   

RÂNDUIALA SLUJBEI. DIN NOAPTEA SFINTELOR PAŞTI
Slujba Invierii, Ed. Evanghelismos, 2002