Mare putere este voia liberă a omului, dar şi o cursă uriaşă.

  

 Libertatea noastră caută cu adevărat ceea ce o sporeşte şi, prin urmare, doreşte ceea ce doreşte şi Dumnezeu pentru noi.
 Deseori insa noi credem, avem impresia ca facem voia Domnului, dar de fapt ne facem propria voie, placerea noastra. 

Neavand Harul Domnului, caci traim in pacate si patimi, in mare parte nu suntem in stare sa avem descernerea ce e bine si ce nu. Aceasta claritate o au duhovnicii imbunatatiti si sfintii, de aceea toti sfintii ne indeamna sa cautam sfat de la aceastea, sa calatorum cu intrebarea. 

Deseori avem impresia ca facem un lucru bun, insa lucram la pierzarea noastra. Predarea in Voia lui Dumnezeu este sa cerem indrumare in deciziile  importante din viata noastra si sa nu ne facem propria voie.

 Atunci omul uneşte în el voia lui Dumnezeu cu voia sa, nu în chip înrobitor, ci din iubire, armonizând voia lui cu voia lui Dumnezeu la nivelul deplinei libertăţi.

 Ceea ce cere Dumnezeu de la om este tot ceea ce-l ajută să se dezvolte şi să se întregească ca persoană.
 Să valorifice toate puterile şi însuşirile cu care l-a înzestrat.

 Şi omul cu adevărat liber răspunde: „Facă-se voia Ta, Doamne!”.

Desigur, această alegere corectă care duce la identificarea voii noastre cu voia lui Dumnezeu nu este ceva statornic, nu e o alegere pe care omul o hotărăşte o dată pentru întreaga lui viaţă. 

Este o strădanie chinuitoare şi grea a voinţei omului împotriva celor de jos, a celor inferioare, împotriva celor trupeşti şi egoiste. 

Mare putere este voia liberă a omului, dar şi o cursă uriaşă. 

Puterea o dă Dumnezeu, iar cursa o întinde diavolul.

Aleka Ritsou, Maxim Mărturisitor şi sfânt, traducere din limba greacă de Cristian Spătărelu, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2015, p. 83