marți, 20 ianuarie 2026

Cele mai profunde citate si ziceri ale Sfintilor Parinti, de ajutor in greutati si in mantuire



    «Cine se luptă cu ispitele, primeste coroana vieții.» — Sfântul Antonie cel Mare

    «Înfrânarea limbii este începutul virtuții.» — Sfântul Ioan Gură de Aur

    «Iubirea către Dumnezeu se dovedește prin iubirea față de frați.» — Sfântul Vasile cel Mare

    «Călăuzirea duhovnicească este lumină în întuneric.» — Sfântul Grigorie cel Bogoslov

    «Răbdarea în suferință aduce binecuvântare.» — Sfântul Efrem Sirin

    «Postul curăță sufletul și întărește duhul.» — Sfântul Nil Sinaitul

    «Mărturisirea adevărată este leac pentru suflet.» — Sfântul Ioan Casian

    «Calea spovedaniei este calea împrospătării.» — Sfântul Maxim Mărturisitorul

    «Frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii.» — Sfântul Andrei din Creta

    «Binele făcut în taină este cel mai prețios.» — Sfântul Simeon cel Nou Teolog

    «Rugăciunea ne unește cu Dumnezeu.» — Sfântul Gavriil Urgebadze

    «Milostenia este semnul creștinului adevărat.» — Sfântul Filaret al Moscovei

    «Cumpătarea este izvorul liniștei sufletești.» — Sfântul Paisie Aghioritul

    «Credința fără fapte este moartă.» — Sfântul Iacov, fratele Domnului

    «Ispita este proba virtuții.» — Sfântul Ioan Climacticul

    «Silința duhovnicească aduce roade bune.» — Sfântul Silvestru al Rusiei

    «Iertarea este măsura iubirii.» — Sfântul Serafim de Sarov

    «Viața duhovnicească începe cu pocăința.» — Sfântul Theodor Studitul

    «Faptele de milă sunt dovada iubirii către Dumnezeu.» — Sfântul Chiriac cel Venerabil

    «Umilirea învinge toate ispitele.» — Sfântul Arsenie cel Mare

    «Rugăciunea nestingherită deschide porțile cerului.» — Sfântul Eftimie cel Mare

    «Pocăința aduce pace sufletească.» — Sfântul Nicodim al Sfintei Munte

    «Cumpătarea în vorbe este semn de înțelepciune.» — Sfântul Grigorie Palama

    «Iubirea frățească este oglinda iubirii divine.» — Sfântul Ilarion cel Mare

    «Silința în post aduce lumină sufletească.» — Sfântul Varlaam al Moldovei

    «Desăvârșirea duhovnicească se câștigă prin răbdare.» — Sfântul Ioan al Hrisostomului

    «Mărturisirea pacatului este leacul sufletului.» — Sfântul Petru cel Mare

    «Calea călugărească este calea crucii și a luminii.» — Sfântul Antim Ivireanul

    «Ispitele sunt încercări pentru întărirea credinței.» — Sfântul Macarie cel Mare

    «Faptele bune sunt semnele adevăratei credințe.» — Sfântul Nicolae al Mirilor

    «Rugăciunea este dialogul cu Dumnezeu.» — Sfântul Romanos Melodul

    «Smerenia deschide ușile binecuvântării.» — Sfântul Athanasie cel Mare

    «Milostenia nu se măsoară în bani, ci în iubire.» — Sfântul Ioan cel Milostiv

    «Postul este arma împotriva poftelor.» — Sfântul Teodosie cel Mare

    «Pocăința este începutul vieții noi.» — Sfântul Pavel cel Simplu

    «Cumpătarea în gânduri aduce liniște sufletească.» — Sfântul Dorotei de Gaza


    «Viața duhovnicească se construiește zi de zi.» — Sfântul Ciprian al Cartaginei

    SCRIS DE LIVIA RADU M

,,De ce suferim si avem necazuri ?,, scris de Părintele Haralambos Papadopoulos


   

 Atunci când Sfântul Antonie spune în Filocalie: „Ridică ispitele și nu este nimeni care să se mântuiască”, noi avem tendința de a interpreta toate lucrurile foarte legalist și moralist. „Trebuie să sufăr ca să mă mântuiesc!”, „Trebuie să pățesc ceva pentru a-mi ispăși păcatele!”. Aceasta este gândirea celor care nu se uită decât la litera legii. Sfântul Antonie nu se referă la acest lucru. Dacă s-ar fi referit la asta, atunci am fi avut un Dumnezeu care îi pedepsește pe oameni, care le forțează libertatea, le trimite boli…
 Sfântul Antonie nu vorbește despre asta. Prin înțelepciunea și experiența Duhului Sfânt și a vieții în pustie, Sfântul Antonie spune că nu ne putem mântui fără ispite.
 Pentru că încercările sunt cele care te vor aduce la o cunoaștere mai profundă asupra propriei persoane, a fratelui tău și, mai târziu, a lui Dumnezeu.
Încercarea vine să împlinească ceea ce noi nu putem săvârși singuri. De exemplu, dacă ni s-ar da un bisturiu să ne operam pe noi înșine, cât de adânc am tăia? Ne-am opri la suprafața pielii, am tăia puțin al doilea strat al epidermei, ne va durea și ne vom opri. De ce? Pentru că avem acest mecanism al autoconservării și al autoapărării, care există în ego-ul nostru.
Prin urmare singuri nu vom putea ajunge departe, nu ne vom putea lovi egoismul. Si, vine o încercare, care, fără să te întrebe – și asta e secretul încercării, că nu te întreabă: „vrei să vin azi, sau mâine?”-, intră în viața ta și, în focul ispitei, te vei zdrobi. Vezi că ești neputincios, că ai limite, vezi moartea înaintea ta și că nu ai nicio ieșire. 
Atunci găsești posibilitatea de a te smeri, de a te goli de tine însuți. Încercările sunt cele care ne vor deschide drumul și vor sparge coaja tare a egoismului! Iar, mai târziu va veni harul Sfântului Duh să ne întărească, acolo, în iadul nostru.

 În concluzie, ca să ajungă cineva în rai, trebuie să treacă de sute de ori prin iad! Nu există altă cale!
 Va trece de multe ori prin propriul său iad ca să ajungă în rai!

Părintele Haralambos Papadopoulos